Zgomotul ritmic si infundat al bocancilor cu talpa moale urmareste silueta supla ce patruleaza lent pe cei 10 metri luminati de lampa firava sprijinita intr-una din nervurile peretului cenusiu.
In penumbra, la cativa pasi de cladire, masinile unitatii ingheata molcom sub aerul inca rece al noptii, rece dar fara puterea naprzanica a ultimelor luni.
Cerul e perfect deshis cu triliarde de stele tintite spre urmele de zapada din curte si numai dara de fum din hornul scolii ii stirbeste din claritate. Santinela nu se uita nici la stele, nici la fumul de peste gard, nici la parbrizele aburite, nici macar la bocancii cu talpa moale pe care si-i taraie pe placile de asfalt abia iesit de sub zapezi. Continue reading




