Exact cand am zis ca nu o sa treaca 3 zile fara sa pun pe blog macar o pozica mica si frumusica s-au rupt toate puhoaiele universului peste al vostru drag.

Personale, adicalea un botez, un vaccin si o inmormantare, de lucru, adica probleme cu transferul de fonduri (nca nerezolvat), probleme cu ceva subiecte promise de filmare, filmari propriu-zise.

Am avut o zi de odihna si acum trag tare sa recuperez ce nu am putut sa fac in ultimele saptamani. Planul e sa lansez la apa, adica sa fie functionale si cu un minim continut de inceput, doua site-ulete, unul despre fotografie si unul despre ce consumam. Asta pe saptamana viitoare daca reusesc a pastrez ritmul infernal.

Aveam mari sperante la o iesire dupa cocosul de munte dar cei cu care trebuia sa merg sunt extrem de ocupati si s-ar putea sa pice treaba, lucru teribil de dureros mai ales dupa ce imi facusem atatea sperante, deja am auzit ca indragosteala cocosilor e cam pe final.

Asa scurtut, ca sa stiti ca sunt alive and kicking.

Trecu o luna de la cumplitul eveniment si mai mult de o luna de cand in patutul micutei asteptau, intr-o punguta rosie ca focul si catifelata ca spuma de ciocolata, primii cercei de estetica ai Ioanei.

Pai da, ca perechea pusa cu pistolul special la clinica era medicinala nu de estetica, ma-ntelegi? Si cei de estetica fusesera cumparati de matusa si aveau pietricele si erau din aur aur si vai vai ce draguti si frumusei mai erau.

Bun, bun, bun. Dupa o luna de rotit in fiecare zi si dat cu spirtulet se presupunea ca urechiusele sunt perfect vindecate si ca e timpul pentru cercei adevarati. Si asa era, urechiusele erau absolut perfecte… la fel de perfect insa se sudasera si cercelusii medicinali, pusi sub presiune, cu pistolul.

Trage mama de cheita. Nimic. Mai trage mama de Continue reading →

Aceasta povestire este despre un tatic, neste pupeze si un ingeras de fetita.

Acu vreo 2 luni statea taticul, la vreo 2 zile de fericitul eveniment, cu fetita in brate in clinica privata de la Bistrita, dupa ce infruntase vifornita iernii si pasul ingropat in zapada peste care trecuse muntii ca sa ajunga sa-si vada fetele. Intra una din domnisorelele frumusele de pe acolo si intreaba de cercei.

- Cercei? Acuma?? Nu vedeti cat e de mica??? Da ce-am innebunit???? asta in timp ce-si acoperise complet odorul cu bratele si se intorsese cu spatele la uniforma asistentei. Continue reading →

Catelul e salvamontist. A fost luat la 11 luni de actualul stapan cand deja era un caine problema si propus spre eutanasiere, dupa ce pana si veterinarului ii daruise cateva copci. Nu zic mai multe ca mi-am propus sa il filmez odata intr-o sedinta de antrenament si atunci mai venim si cu ceva poveste.

Oricum handlerul si cainele lucreaza intr-un tandem perfect si sper sa va pot arata cu cata bucurie executa lupul comenzile.

Poza luata cu sticla de la tokina, care pe aparatul meu e manuala si prinzi un focus din zece dar si cand il prinzi )).

Zgomotul ritmic si infundat al bocancilor cu talpa moale urmareste silueta supla ce patruleaza lent pe cei 10 metri luminati de lampa firava sprijinita intr-una din nervurile peretului cenusiu.

In penumbra, la cativa pasi de cladire, masinile unitatii ingheata molcom sub aerul inca rece al noptii, rece dar fara puterea naprzanica a ultimelor luni.

Cerul e perfect deshis cu triliarde de stele tintite spre urmele de zapada din curte si numai dara de fum din hornul scolii ii stirbeste din claritate. Santinela nu se uita nici la stele, nici la fumul de peste gard, nici la parbrizele aburite, nici macar la bocancii cu talpa moale pe care si-i taraie pe placile de asfalt abia iesit de sub zapezi. Continue reading →

Am o gramada de prieteni fumatori care de care mai civilizati si ecologisti si cu bun simt si asa mai departe. Nu am sa reusesc sa inteleg niciodata unul din aspectele pe care le vad adanc inradacinate in clubul asta select.

Ca fumatorii au un miros specific, patruns in fiecare celula a textilelor pe care le poarta, mai ceva ca o afumatoare sezoniera asta e ceva normal. Ca majoritatea nici nu mai simt acest miros si cred ca emana un parfum primavaratec de panselute e si asta de inteles, e valabil pentru orice individ expus constant unui stimul, va ajunge sa il ignore. Continue reading →

Am impresia ca industria noastra creativa (advertising, televiziune, presa) a strans absolut toti sub-mediocri de pe planeta si i-a pus la munca. Si a facut-o cu atata sarg incat nu a mai fost loc si de oameni de meserie.

Din cate stiu, lucrurile ar sta in mod normal cam asa: profesionistii in companiile private mari cu bugete, expunere si profituri insemnate si ciumpalacii mediocrii, submediocrii, incepatorii si invataceii pe tusa in afaceri mici, micute, sau chinuindu-se pe cont propriu. Continue reading →

Cand urla urla, cand mananca mananca, cand doarme doarme. Ca tac-su.

Are gropita-n barbita. Ca tac-su.

E bruneta ca pana de corb. Ca tac-su.

Are ochii adanci, de te pierzi in ei. Exact ca tac-su.

Are fruntea lata. Ca tac-su.

E un ingeras. Ca tac-su.

Si e fata…. ca ma-sa.