Sub clar de luna goneste pe drumuri pustii silueta supla a unei fantomatice Dacii interbelice, masina de suflet a comando-ului de pescuit. De ceva timp asfaltul s-a terminat si masina ruleaza ca vantul pe drumuri mai putin atinse de planul urbanistic national.

Simt mirosul straniu al Prutului, si piciorul mi se lasa, fara sa imi dau seama, pe acceleratie. Nu e vorba, dragilor, de miresmele de apa, rachita, lut, scoici, mure, nu alea ma fac perforez podeaua cu pedala, ci parfumul libertatii, al rasaritului salbatic pe malul apei, al bataliei epice cu natura, de prietenii cu care ai trecut prin furtuni si avalanse si cate altele, de revenirea la inceputuri. Pescuitul e esenta dragilor, esenta unor lucruri ce nu pot fi explicate decat acolo pe malul apei invaluite de aburul diminetii, cu mana pe undita si toata faptura conectata la ce se petrece in adancuri, unde salasluiesc ei, pestii, manca-i-ar tata. Continue reading →