Uitandu-ma cu un dram de obiectivitate in jur, ma izbeste crunt realitatea celui mai uituc popor de pe pamant. Cam cu orice ocazie natia asta tine sa-si arate amnezia, boala intrata adanc, pana in codul genetic. Continue reading
Rotunjit de-amar de vreme, dealul de langa casa falnica a bunicilor ascundea fereastra camarutei de soarele proaspat pana pe la trecut de 8, lasand apoi razele jucause sa bata in perna fetitei, trezire mult mai placuta decat bazaitul groaznic al ceasului de 2 chintale al parintilor sau zguduitul deloc gingas al mamei pentru vesnicul intarziat la gradinita.
Acu’, vacanta fiind, coborise de cu seara din dacia bleumarin a familiei si alergase intr-un suflet la catrinta bunicii cu bucuria cea copilareasca, neintinata de nici o grija. Pentru cateva saptamani avea sa uite de oras, gradinita, fustite apretate si funde-n cap si sa zburde prin flori de camp, sa-si traga sub pruni rasuflarea sau sa adoarma in fanul de sub nucul cel batran. Continue reading
O generatie prinsa intre doua lumi, ca un metis sau alta corcitura cu genetica amestecata, ce ia palme de la plozii din ambele rase pure, pe terenul de fotbal.
Astia nascuti prin ’70, ’80. Astia care se trezeau dimineata, cand parintii mergeau la munca si plecau sa stea la coada la lapte si doamne ajuta, smantana. Care veneau ducand plasa gri, ponosita, dar rezistenta ca un betiv rus, cu un zambet larg pe buze, de parca ar fi salvat familia de la pieire. Cei pentru care era o datorie de onoare sa duca sticla groasa cu litrul de lapte, sa o poarte atent pe scarile blocurilor patratoase, pana la frigiderul standard, greu, urat, dar rezistent… ca un betiv rus. Continue reading
Romanii sunt inca un popor foarte apropiat de traditie, mult peste media europeana. Poate pentru ca ritmul nostru de dezvoltare este mai lent, poate pentru ca inca avem o populatie rurala ancorata in tehnica secolului trecut sau poate pentru ca suntem mai nostalgici din fire. Oricare ar fi motivul traditia este inca foarte vie mai peste tot in tara, iar in Bucovina este atat proaspata ca face parte din cotidian. Continue reading
Romania mi se stinge din suflet cate putin in fiecare zi, ca o candela care isi consuma incet uleiul, undeva pe coltul frigiderului. Cat de mic eram, am trait revolutia cu insufletire, ascuns in lada de studio a bunicilor sa nu ma prinda teroristii. Cumva miracolul schimbarii isi facuse loc in mintea mea cat o mazare si intelegeam, nu stiu de unde si cum, poate din vorbele bunicului care plangea in interiorul retinelor ca tatal sau nu a trait sa prinda din nou libertatea, intelegeam ca va fi altfel, mai bine, pentru fiecare dintre noi. Continue reading