Apus si 2 cu Ollie

Iete si un apus, sau ma rog aproape apus ca e inainte de a se face rosul cerul, ca de obicei de-acu’inainte makeof-ul e >>icisa<<.

Ei si acum doua despre magnificul meu cameraman, Oliver aka Ollie.

Vin intr-o seara de la filmari si omul e distrus complet, se taraie spre pat, se strange intr-o pozitie de ditamai fetusul si ramane asa pierdut. Continue reading

Behindaphoto si Nikon D7k, baby!

Dupa cum bine stiti anul asta pentru mine va fi unul fotografico-cinematic, iar dorinta mea te a scoate cateva serii, reportaje si compozitii de lume-clasa, adicalea de talie mundiala, nu prea era posibila cu un aparat DSLR entry-level, asa ca cu cateva zile in urma acasa mi-a venit D7k-ul.

Nikon d7000 nu este un aparat pro nici full frame, in schimb are avantajul de a avea o imagine plina de informatie si detaliu, asa ca cel putin din punct de vedere al calitatii tehnice imaginile se vor ridica la standardul pro, acu’mai ramane doar cel care manuieste bijuteria sa o faca. Continue reading

Ultimele zile

Exact cand am zis ca nu o sa treaca 3 zile fara sa pun pe blog macar o pozica mica si frumusica s-au rupt toate puhoaiele universului peste al vostru drag.

Personale, adicalea un botez, un vaccin si o inmormantare, de lucru, adica probleme cu transferul de fonduri (nca nerezolvat), probleme cu ceva subiecte promise de filmare, filmari propriu-zise.

Am avut o zi de odihna si acum trag tare sa recuperez ce nu am putut sa fac in ultimele saptamani. Planul e sa lansez la apa, adica sa fie functionale si cu un minim continut de inceput, doua site-ulete, unul despre fotografie si unul despre ce consumam. Asta pe saptamana viitoare daca reusesc a pastrez ritmul infernal.

Aveam mari sperante la o iesire dupa cocosul de munte dar cei cu care trebuia sa merg sunt extrem de ocupati si s-ar putea sa pice treaba, lucru teribil de dureros mai ales dupa ce imi facusem atatea sperante, deja am auzit ca indragosteala cocosilor e cam pe final.

Asa scurtut, ca sa stiti ca sunt alive and kicking.

 

Cerceii lu’ crap prajit – part II

Trecu o luna de la cumplitul eveniment si mai mult de o luna de cand in patutul micutei asteptau, intr-o punguta rosie ca focul si catifelata ca spuma de ciocolata, primii cercei de estetica ai Ioanei.

Pai da, ca perechea pusa cu pistolul special la clinica era medicinala nu de estetica, ma-ntelegi? Si cei de estetica fusesera cumparati de matusa si aveau pietricele si erau din aur aur si vai vai ce draguti si frumusei mai erau.

Bun, bun, bun. Dupa o luna de rotit in fiecare zi si dat cu spirtulet se presupunea ca urechiusele sunt perfect vindecate si ca e timpul pentru cercei adevarati. Si asa era, urechiusele erau absolut perfecte… la fel de perfect insa se sudasera si cercelusii medicinali, pusi sub presiune, cu pistolul.

Trage mama de cheita. Nimic. Mai trage mama de Continue reading

Cerceii lu’crap prajit – part I

Aceasta povestire este despre un tatic, neste pupeze si un ingeras de fetita.

Acu vreo 2 luni statea taticul, la vreo 2 zile de fericitul eveniment, cu fetita in brate in clinica privata de la Bistrita, dupa ce infruntase vifornita iernii si pasul ingropat in zapada peste care trecuse muntii ca sa ajunga sa-si vada fetele. Intra una din domnisorelele frumusele de pe acolo si intreaba de cercei.

- Cercei? Acuma?? Nu vedeti cat e de mica??? Da ce-am innebunit???? asta in timp ce-si acoperise complet odorul cu bratele si se intorsese cu spatele la uniforma asistentei. Continue reading

Aer

Fierbind incet langa un calorifer care crede ca afara sunt inca -30, mi-e aproape dor de aerul incarcat de ger si liber de orice altceva.

Daca mi se face si mai dor mai trag o fuga, nu de alta dar vreau neaparat sa prind brandusele care abia asteapta sa treaca prin frunzele moarte ramase fara platosa de zapada.

Catelu’

Catelul e salvamontist. A fost luat la 11 luni de actualul stapan cand deja era un caine problema si propus spre eutanasiere, dupa ce pana si veterinarului ii daruise cateva copci. Nu zic mai multe ca mi-am propus sa il filmez odata intr-o sedinta de antrenament si atunci mai venim si cu ceva poveste.

Oricum handlerul si cainele lucreaza intr-un tandem perfect si sper sa va pot arata cu cata bucurie executa lupul comenzile.

Poza luata cu sticla de la tokina, care pe aparatul meu e manuala si prinzi un focus din zece dar si cand il prinzi :) )).

 

Ioana mega sedinta foto si cateva ganduri despre blog

A venit Tavi pe la mine sa fotografieze minunile Bucovinei, adica munti scaldati in soare, ape frumos curgatoare si alte alea. Pe langa astea a luat si ceva lumina de studio ca sa imi pot poza fata cum n-a vazut Rembrandt raze cat o trait. Cum vremea a fost de “winter is coming” (a inceput Game of thrones, chiar 2 episoade) peisajele si scenele rustice nu au prea mers, insa mi-am chinuit odorul intr-o seara de nu s-a mai putut, gandind ca o sa imi multumeasca mai tarziu…  Continue reading